INTRODUCERE ȘI DEFINIȚIA AFECȚIUNII/TRATAMENTULUI
Discurile dintre vertebrele lombare contribuie la distribuirea greutății și la mobilitatea coloanei. Hernia de disc lombară apare atunci când o parte din materialul discului se deplasează printr-o zonă slăbită sau fisurată a învelișului exterior. Dacă acesta comprimă o rădăcină nervoasă, pot apărea durere care coboară pe picior, furnicături, amorțeală ori slăbiciune musculară.
Expresia „operație închisă” este folosită în limbajul obișnuit pentru intervenții realizate prin incizii mici. O astfel de opțiune este discectomia lombară complet endoscopică, în care se folosesc o cameră și instrumente speciale pentru a ajunge la fragmentul de disc ce apasă pe nerv. Discectomia endoscopică diferă de microdiscectomia realizată cu microscop. Tehnica potrivită depinde de fiecare caz; nu toate herniile de disc necesită operație sau sunt adecvate abordării endoscopice.
CAUZE ȘI SIMPTOME
În timp, discurile își pot pierde o parte din hidratare și elasticitate. Solicitările repetate, anumite eforturi fizice și predispoziția individuală pot contribui la apariția herniei. Simpla identificare a unei hernii la rezonanța magnetică nu reprezintă automat o indicație chirurgicală; localizarea acesteia și efectul asupra nervului sunt esențiale.
Manifestarea frecventă este durerea care pornește din regiunea lombară sau fesieră și se extinde pe un anumit traseu al unui picior, numită adesea sciatică. Se pot asocia furnicături, reducerea sensibilității, dificultăți la ridicarea labei piciorului sau a degetelor și accentuarea durerii la unele mișcări. Alte boli pot provoca simptome asemănătoare, motiv pentru care este necesar consultul medical.
AVERTISMENT URGENT: Imposibilitatea recent instalată de a urina, pierderea controlului vezicii sau intestinului, amorțeala în regiunea genitală ori perineală sau slăbiciunea picioarelor care se agravează rapid necesită evaluare medicală de urgență. Nu așteptați o programare obișnuită.
METODE DE DIAGNOSTIC
Medicul discută despre debutul, durata și traseul durerii, precum și despre impactul asupra activităților zilnice. Examenul neurologic evaluează forța musculară, reflexele, sensibilitatea și semnele de iritare a rădăcinilor nervoase. Rezonanța magnetică (RMN) poate evidenția localizarea herniei și relația acesteia cu structurile nervoase.
RMN-ul nu este necesar de rutină pentru orice episod de durere lombară; în cadrul evaluării de specialitate este util atunci când rezultatul poate schimba conduita terapeutică. În situații selectate se pot folosi tomografia computerizată (CT) sau electromiografia (EMG). Decizia chirurgicală se bazează pe concordanța dintre simptome, examenul clinic și imaginile obținute, nu doar pe raportul imagistic.
METODE DE TRATAMENT
Multe persoane se ameliorează fără intervenție chirurgicală. Tratamentul conservator poate include menținerea activităților sigure, evitarea repausului prelungit la pat, controlul durerii la recomandarea medicului și un program individualizat de exerciții sau fizioterapie. În anumite cazuri de sciatică acută și severă pot fi luate în considerare infiltrațiile epidurale.
Operația poate fi discutată dacă durerea de picior rămâne importantă și limitează viața cotidiană în ciuda unui tratament nechirurgical corespunzător, dacă există compresie nervoasă corelată cu simptomele sau dacă deficitul de forță progresează. Obiectivul principal este reducerea presiunii asupra nervului. Durerea lombară izolată, fără simptome compatibile cu afectarea unui nerv, nu înseamnă automat că discectomia va aduce beneficii.
PROCESUL CHIRURGICAL DACĂ ESTE NECESARĂ OPERAȚIA
În discectomia endoscopică, chirurgul poate realiza un acces mic din spatele sau din partea laterală a regiunii lombare, în funcție de nivelul și poziția herniei. Camera permite vizualizarea structurilor, iar instrumentele speciale ajută la îndepărtarea porțiunii de disc care comprimă nervul. Abordul interlaminar sau transforaminal este ales în funcție de anatomie. Tipul de anestezie se stabilește individual.
O incizie mai mică și posibilitatea unei mobilizări mai rapide pot constitui avantaje în cazurile selectate, fără a reprezenta garanții. În prezența unor fragmente mari sau migrate, a stenozei asociate ori a instabilității, o altă metodă poate fi mai potrivită. Înainte de operație se discută riscuri precum infecția, sângerarea, lezarea nervului, scurgerea lichidului cefalorahidian, complicațiile anestezice, reapariția herniei și persistența unor simptome. Uneori planul operator trebuie modificat.
RECUPERARE ȘI PERIOADA POSTOPERATORIE
Durata spitalizării, momentul reluării mersului și întoarcerea la muncă depind de intervenție, de starea neurologică și de solicitările profesionale. În cazuri potrivite, mersul controlat poate fi reluat precoce. Recomandările privind îngrijirea plăgii, medicamentele, ridicarea greutăților, aplecarea, activitatea sportivă, recuperarea și controalele sunt stabilite de echipa chirurgicală.
Durerea care coboară pe picior se poate ameliora relativ repede la unii pacienți, în timp ce amorțeala și slăbiciunea pot necesita mai mult timp. Dacă nervul a fost afectat multă vreme, recuperarea completă nu este sigură. Slăbiciunea nouă ori accentuată, tulburările urinare sau intestinale, febra, secrețiile importante din plagă sau durerea neobișnuit de puternică impun evaluare medicală promptă; semnele neurologice grave necesită asistență de urgență.