INTRODUCERE ȘI DEFINIREA AFECȚIUNII/TRATAMENTULUI
Hernia de disc lombară apare atunci când o porțiune a unui disc dintre vertebrele zonei inferioare a spatelui se deplasează din poziția obișnuită. Dacă materialul discal comprimă o rădăcină nervoasă, pot apărea durere lombară, durere care coboară spre fesă și picior (sciatică), furnicături, amorțeală sau slăbiciune musculară. Prezența unei hernii la RMN nu înseamnă automat că este necesară operația. La multe persoane simptomele se ameliorează în timp prin tratament nechirurgical.
Operația urmărește să reducă presiunea asupra nervului afectat la pacienții selectați corespunzător. Beneficiul așteptat privește în principal durerea de picior și limitările funcționale asociate compresiei nervoase, nu orice tip de durere lombară. Dispariția completă a simptomelor sau recuperarea integrală a unui nerv afectat de mult timp nu poate fi garantată. Decizia se bazează pe simptome, examen neurologic și investigații imagistice.
CAUZE ȘI SIMPTOME
Modificările discului odată cu vârsta, predispoziția individuală, solicitările repetate și unele eforturi bruște pot contribui la apariția herniei. Manifestările depind de nivelul herniei și de gradul afectării rădăcinii nervoase. Durerea poate rămâne localizată în zona lombară sau se poate extinde spre fesă, coapsă, gambă ori laba piciorului. Tusea, efortul de împingere și unele mișcări pot intensifica simptomele.
Pot apărea senzații de arsură sau de curent electric pe picior, furnicături, sensibilitate redusă, dificultate la ridicarea labei piciorului ori a degetelor și disconfort la statul prelungit pe scaun. Nu orice durere de spate sau de picior provine însă dintr-o hernie de disc; trebuie avute în vedere și alte cauze.
SEMNE DE URGENȚĂ: Imposibilitatea nou-apărută de a urina, pierderea controlului vezicii sau al intestinului, amorțeala în zona genitală ori perineală sau slăbiciunea picioarelor care se agravează rapid necesită evaluare medicală de urgență, fără a aștepta o consultație obișnuită.
DIAGNOSTIC ȘI METODE DE INVESTIGAȚIE
Medicul analizează debutul și durata durerii, direcția în care iradiază, prezența amorțelii sau slăbiciunii și efectele asupra activităților zilnice. Examenul neurologic verifică forța musculară, reflexele, sensibilitatea și semnele de tensiune nervoasă. Când este indicat, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) poate arăta nivelul herniei și relația cu rădăcinile nervoase. RMN-ul nu este necesar de rutină la fiecare episod nou de durere lombară, ci mai ales atunci când rezultatul poate modifica tratamentul.
În unele situații pot fi utile investigații imagistice suplimentare sau electromiografia (EMG). Înaintea unei operații este important ca simptomele și examenul clinic să corespundă compresiei nervoase observate imagistic. Mențiunea „hernie mare” dintr-un raport nu reprezintă singură o indicație chirurgicală.
OPȚIUNI DE TRATAMENT
În cele mai multe cazuri, tratamentul începe fără operație. Menținerea unei activități sigure, evitarea repausului prelungit la pat, controlul durerii stabilit de medic, kinetoterapia și exercițiile adaptate pot reduce simptomele. Pentru anumite persoane cu sciatică acută și severă se poate lua în considerare o injecție epidurală. Beneficiile și riscurile diferă în funcție de pacient și de metodă.
Intervenția chirurgicală poate fi luată în calcul când durerea de picior sau limitările funcționale persistă în pofida tratamentului nechirurgical adecvat, când investigațiile confirmă o compresie nervoasă corespunzătoare simptomelor ori când slăbiciunea musculară progresează. Suspiciunea unei compresii severe care afectează controlul urinar sau intestinal impune evaluare imediată. Durerea lombară izolată nu are aceeași indicație și același beneficiu așteptat ca sciatica produsă de compresia nervoasă.
DESFĂȘURAREA OPERAȚIEI, DACĂ ESTE NECESARĂ
Chirurgul alege tehnica în funcție de nivelul și localizarea herniei, examinarea neurologică, tratamentele anterioare și starea generală de sănătate. O intervenție frecventă este microdiscectomia: printr-o incizie adecvată, cu ajutorul microscopului sau al măririi optice, este identificat nervul și îndepărtat fragmentul de disc care îl comprimă. Discectomia endoscopică, realizată cu o cameră și instrumente speciale, reprezintă o altă opțiune în cazuri selectate. Uneori este necesar un abord chirurgical mai larg.
Scopul este, de regulă, eliberarea nervului, nu scoaterea întregului disc. Fuziunea spinală, adică fixarea vertebrelor, nu este o procedură de rutină pentru o hernie lombară izolată. Abordul deschis, microchirurgical sau endoscopic se alege individual; o incizie mai mică nu garantează un rezultat mai bun.
Înaintea intervenției se discută beneficiile probabile, alternativele, anestezia și riscurile. Complicațiile posibile includ sângerarea, infecția, leziunile nervoase, ruptura membranei care învelește nervii cu scurgere de lichid cefalorahidian, persistența simptomelor, recidiva herniei și necesitatea unei alte operații. Riscurile individuale se evaluează împreună cu echipa chirurgicală.
RECUPERARE ȘI PERIOADA POSTOPERATORIE
Momentul reluării mersului, durata spitalizării și întoarcerea la serviciu depind de procedură, funcția nervoasă de dinaintea operației, bolile asociate și solicitările fizice ale muncii. Când este potrivit, se pot recomanda mobilizarea atentă și plimbările scurte. Restricțiile privind ridicarea greutăților, aplecarea, răsucirea și reluarea sportului trebuie adaptate indicațiilor echipei care a efectuat operația.
Durerea care coboară pe picior se poate ameliora mai devreme, în timp ce amorțeala și slăbiciunea se pot recupera mai lent. Compresia nervoasă de lungă durată poate lăsa simptome persistente. Îngrijirea plăgii, medicamentele prescrise, reabilitarea când este necesară și controalele fac parte din recuperare. Slăbiciunea nouă sau agravată, modificările controlului urinar ori intestinal, febra, secrețiile din plagă sau durerea neobișnuit de intensă necesită consult medical rapid.